Contribuții la dialectologia română

graiuri-300

graiuri-300

ROMANŢA  IOVANOVICI, Structura lexicală a graiurilor oltenești din Banatul de Sud, Editura Libertatea, Panciova, 2016

 

Despre graiurile româneşti din Voivodina nu s-a scris foarte mult până la mijlocul secolului XX. Gustaw Weigand, autorul primului atlas lingvistic al dialectelor române,  publicat în 1908, a inclus în ancheta sa trei localităţi de pe teritoriul actualului Banat sârbesc: Petrovasâla, Alibunar şi Coştei. Profesorul Radu Flora a cercetat graiurile româneşti vorbite în Voivodina, iar lucrarea capitală ce vizează subdialectul bănăţean vorbit în Voivodina este teza de doctorat a lui Radu Flora Rumunski banatski govori u svetlu lingvističke geografije (Graiurile româneşti din Banat în lumina geografiei lingvistice), publicată în anul 1971. 

Lucrarea este un studiu de geografie lingvistică, alcătuită pe baza materialul dialectal cules în satele cu români din Banatul sârbesc. O altă lucrare a lui Flora, Dijalektološki profil rumunskih banatskih govora sa vršačkog govornog područja (Profilul dialectal al graiurilor româneşti de pe teritoriul lingvistic din zona Vârşeţului), publicată în 1962, tratează, tot pe baza materialul dialectal cules, graiurile bănăţene din zona respectivă.

Radu Flora a alcătuit şi Atlasul lingvistic al graiurilor româneşti din Banatul iugoslav (ALBI). Cu acest scop au fost anchetate 36 de localităţi din Banatul de Sud.

Momčilo Savić, profesor de limbi romanice la Facultatea de Filologie din Belgrad, a studiat influenţa limbii sârbe asupra graiurilor româneşti, fiind îndeosebi preocupat de influenţa pe care o are limba sârbă asupra sintaxei limbii române. Aceasta a fost analizată în articolul său intitulat Uticaj srpskog jezika na rumunske govore jugoslovenskog Banata (Influenţa limbii sârbe asupra graiurilor româneşti din Banatul iugoslav) publicat în 1973 în Contribuţii la istoria culturală a românilor din Voivodina.

Lia Magdu, profesor universitar, a elaborat o serie de studii (printre care ,,Analiza traducerilor” în Analele Societăţii de Limba Română”, 1976; Aspecte ale cultivării limbii române în Voivodina, 1980; Limba română vorbit în Voivodina, (în revista ,,Lumina”, nr. 1-3, 1992) fiind preocupată de raportul dintre varianta dialectală şi varianta literară a limbii române.

Dar, în ce stadiu se află astăzi graiurile oltenești în Banatul sârbesc? Elementele oltenești reușesc oare să se mențină,  în ciuda influenței sârbești și a graiurilor de tip bănățean? Aceste aspecte au preocupat-o pe Romanța Iovanovici, dialectolog care a pus în lumină particularitățile graiurilor oltenești din Satu-Nou, Straja și Sân-Mihai. Aceste localități nu au fost alese la întâmplare. Știm că românii din Banatul sârbesc provin din diferite zone ale României de astăzi, iar o parte dintre oltenii veniți din nord-vestul Olteniei (județele Gorj și Mehedinți) s-au stabilit în cele trei sate. Romanța Iovanovici precizează că numai Straja are populație care provine doar din nord-vestul Olteniei, în timp ce la Satu-Nou și Sân-Mihai oltenii s-au alăturat bănățenilor și ardelenilor.

Autoarea a publicat două studii despre particularitățile graiurilor oltenești. În 2006, a apărut, la Editura ,,Libertatea”, cartea Graiurile oltenești din  Banatul de Sud, cu accentul pe aspectele fonetice și morfosintactice. După un deceniu, Romanța Iovanovici a publicat volumul Structura lexicală a graiurilor oltenești din Banatul de Sud – un studiu care continuă cercetările zelosului dialectolog, dar cu accentul pe vocabular.

Dintre compartimentele limbii, lexicul este cel mai susceptibil la influențe și la schimbări, pentru că evoluează în funcție de schimbările sociale, culturale, politice, în dependență de modul de gândire a populației…După cercetări ample, Romanța Iovanovici ajunge la concluzia că nici graiurile oltenești din Banatul de Sud nu rămân reticente la influențe. Autoarea studiului de față concluzionează că în cazul lor s-a ajuns la o stratificare în două direcții; prima ,,apare ca rezultat  al originii diferite a populației în Satu Nou și Sân-Mihai, care a generat existența paralelă  atât a cuvântului bănățean, cât și a celui oltenesc sau ardelenesc”; iar a doua ,,se bazează pe criteriul vârstei vorbitorilor; pe de o parte persistă dorința de conservare a tezaurului spiritual și material moștenit de la străbuni (…) Pe de altă parte decurge infiltrarea noilor cuvinte, în mod aparte în vocabularul generațiilor mai tinere, uneori chiar și fără justicare lingvistică” – notează autoarea (p.8).  Ca o concluzie generală, se impune faptul că  ,,,lexicul acestor graiuri este supus unei influențe puternice a graiurilor bănățene, pe de o parte și, laolaltă cu graiurile bănățele, a elementelor lexicale din limba sârbă, iar prezența elementelor oltenești este rezumată la un număr destul de mic de cuvinte” (p.158). Romanța Iovanovici își argumentează considerațiile printr-un corpus de câteva sute de cuvinte luate în calcul ca material de documentare și prin hărți dialectale.  Ca modalități de cercetare pe teren, autoarea a folosit chestionarul și discuția liberă.

Dar, până la concluzii, parcurgem o lucrare ce urmează modelul unei monografii dialectale, un studiu bine documentat, cu argumente pertinente și exemplificări, un veritabil un studiu de dialectologie, cu un vast aparat critic, sistem de transcriere fonetică, glosar, indice de cuvinte, explicații referitoare la metodologia cercetării pe teren și precizări preliminare, care constau într-un scurt istoric al oltenilor din Banat și prezentarea celor trei localități care au intrat în atenția autoarei; toate acestea fiind necesare pentu înțelegerea faptelor de limbă.

Primul dintre cele trei capitole care dau adevărată valoare lucrării este rezervat vehiculării cuvintelor și mobilității lexicului. În cadrul acestui capitol, Romanța Iovanovici analizează: Diversitatea etimologică și semantică a elementelor lexicale; Elemente lexicale comune graiurilor din Banat și nord-vestul Olteniei; Particularități lexicale comune graiurilor oltenești și bănățene de pe teritoriul Banatului sârbesc; Denumirea unor activități și meserii; Cuvinte care denumesc flora și fauna; Cuvinte de uz casnic; Elemente oltenești în graiurile din Satu-Nou, Sân-Mihai și Straja.

Capitolul al doilea pune în lumină formarea noilor elemente lexicale pe plan intralingvistic, cu accentul pe procesul de derivare.

Al treilea capitol este rezervat explicațiilor privind rolul împrumuturilor în conturarea fondului lexical al graiurilor oltenești. În fond, subiectul acestui capitol în constituie împrumuturile de origine latină și cele din turcă, maghiară, germană și slavă. Acest capitol cuprinde și părți destinate adaptării împrumurilor de origine slavă la sistemul fonetic al graiurilor oltenești din Banatul de Sud, stratificării lexicale ca urmare a deosebirilor dintre generații, arhaismelor și neologismelor.

În primul rând, Romanța Iovanovici a adunat un material lingvistic bogat – o sarcină impusă și de prefacerile profunde și accelerate ale peisajului dialectal din Voivodina în fața urbanizării și culturalizării. În al doilea rând, autoarea a făcut o descriere riguroasă a arealului cercetat, ca să poată preciza, în final, locul pe care îl ocupă graiurile studiate în cadrul subdialectului bănățean și, mai departe, în cadrul dialectului dacoromân. Studierea graiurilor românești din Voivodina în ansamblu ridică probleme interesante pentru dialectologia românească, motiv pentru care considerăm că cercetarea lor merită a fi aprofundată.

Marina ANCAIȚAN

Prețul cărții: 250 dinari

La acest preţ se adaugă 10% TVA şi cheltuielile de expediere.
Cărţile care vă interesează le puteţi comanda la adresa:
Casa de Presă şi Editură „Libertatea”, str. Žarko Zrenjanin nr. 7, 26.000 Panciova, PA Voivodina, Republica Serbia, la tel./fax: (013) 353-401 sau (013) 346-447, respectiv prin e-mail-urile: sekretara@libertatea.rs sau redaktia@libertatea.rs

 

 

 

Be the first to comment on "Contribuții la dialectologia română"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*