Balada fulgului de nea

14a-slavko-300

14a-slavko-300

Slavco Almăjan, Ningea odată în Banat, Panciova, Editura Libertatea, 2015

 

Niciun fulg de nea  nu cade acolo unde nu trebuie, spune un proverb japonez. Există momente când și noi suntem exact acolo unde trebuie să fim, poate chiar pentru a sta și a privi acele cristale ce poartă în sine povestea apei înghețate căzând lin din cer, pentru a le prinde în palmă și pentru a ne minuna în fața neînchipuitei lui fragilități și splendori.

Dacă ne opunem ritmului alert de viață care ne macină, dacă nu înlăturăm fulgul, grăbiți, cu mâna de pe palton, dacă ne oprim și îl privim, vom dori să-i oferim un adăpost, să nu-l ia vântul, să nu se topească. Dar, iminent, fulgul va muri. Trăiește mai puțin decât un fluture. E precum cântecul lebedei: rar, frumos, trist și delicat. Din cer vor cădea alte cristale și vom dori să recuperăm, de fiecare dată, magia primului fulg pe care l-am simțit aproape. Dacă nu reușim, ne urmărește, cel puțin amintirea clipei.

În unele părți ale lumii care nu se bucură de ninsori. Când ocazia să vadă  zăpada, să admire jocul fulgilor în aer, fascinația lor nu se deosebește de a noastră când, în copilărie, ninge pentru prima dată. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, feeria ninsorii dispare, iar zăpada devine nimic mai mult decât un fenoment meteorologic obișnuit. Dar, atâta timp cât sunt poeți ca Slavco Almăjan, care știu să recupereze amintirea primei zăpezi, vom fi impulsionați și noi să ne gândim la ninsorile din viața noastră, la sentimentele pe care ni le trezesc.

Auzisem la redacție că lui Slavco Almăjan i se pregătește o carte cu o singură poezie.  Curioasă, așteptam să primesc cartea. M-am așteptat la o carte specială, ca și de fiecare dată când este vorba de Slavco Almăjan – autor care se autodepășește cu fiecare volum. Răsfoind ediția proaspăt sosită de la tipar,  m-am izbit de un miros de nostalgie, vis, basm de iarnă… Sunt cuvinte care, negreșit, ne duc cu gândul la poezia Ningea odată în Banat.

V-ați întrebat vreodată cum arată viața  fulgului? E un ,,miracol”, scrie Slavco Almăjan și mai spune: ,,Totul se petrece în nori ca într-o eprubetă. De necrezut. E nevoie de un simplu grăunte de praf, praf singuratic, care se plimbă printre nori, o particulă de praf atât de mică cânt geana unei invizibile imaginații. Și această minune, care nu este nici lumină, nici speranță, caută printre nori puțină apă, că setea e peste tot, și-n cer și pe pământ, și mai caută și puțină căldură, te rog eu, deoarece grăuntele dep raf e goluț și îi este frig, în loc să-i fie frică, și mai deschide câte o ferestruică de nor, căutând o aripă de vânt, că toate acestea îi trebuie pentru a se transforma în fulg, cu o ideea absolut originală, autentică, incredibil de organizată și stilistic pusă la punct. Și când adună tot ceea ce îi trebuie se transformă în cristal de gheață și zboară spre pământ, cu o viteză nonșalantă, imagistic evoluată, de cinci kilometri pe oră. Fascinația sau geometria fulgului de nea apasă pe linia de forță a imaginației noastre cu o greutate de trei miligrame, care este, presupun, și greutatea versului meu final din Ningea odată în Banat. Și nu spune nimănui cum și ce anume face de e atât de frumos și atât de unic. Alte particule de praf în imită, dar fiecare cu tehnica sa, cu secretul său. Și toți fulgii de nea seamănă între ei, dar niciunul nu este identic cu celălalt”.  Din această magie, din acest unic moment, se nasc imensitatea, senzație poetică. Iluzia. Visul. Sensul vieții. Libertatea. Amintirile. Misterul. Fascinația Prestigiul frumuseții. Inspirația poetică. Formele inepuizabile ale jocului. Când toate se împreunează, așa cum cristalele de apă se contopesc pentru a da naștere unui fulg, apare poate cea mai celebră poezie a lui Slavco Almăjan.  Dacă nu ar fi fulgul de nea, nu ar fi nici ninsoarea, acel strat diafan care se acoperă pâmântul și ne acoperă pe noi, face să ne renaștem. Nu ar fi nici  visul, nici fantasticul, nici amintirea…acea amintire a primei ninsori din Banat, amintirea ce rămâne, care doar ție îți aparține, acea clipă care te împinge la visare, care te face să întorci spre tine însuți, să simți din nou cum se cerne, ca și  pentru prima dată în viața ta, perdeaua de cristal. Ningea odată în Banat  este mai mult decât o poezie despre ninsoare. Din versurile ei răzbate sentimentul pe care le trezește clipa în care fulgul de nea se naște și moare: alinarea, reveria, melancolia, dorul.

Fiecare cuvânt din ediția îngrijită de Nicu Ciobanu, care semnează și o prefață inspirată,  miroase a nostalgie, a vis, a basm de iarnă, a Banat. Poeziei  Ningea odată în Banat  îi sunt consacrate 12 pagini. Este publicată, mai întâi, pe strofe, iar la sfârșit în întregime,  însoțită de imagini  care ne amintesc de frumusețea peisajelor de iarnă. Partea a doua aduce în fața noastră manuscrisul original al poeziei – un lucru ce creează intimitate, apropiere între cititor și poet. Este poate pentru prima dată când avem ocazia să vedem cum și-a țesut Slavco Almăjan versurile, cum le-a cizelat, ticluind strofele legendei ninsorilor din Banat. Dar, asta nu e tot. Citim în partea a treia – care ne pune în fața întrebării Ce ne facem cu ninsorile de altădată? – despre Tinerețea fantasticului, Sensul sentimental al ninsorilor, Starea de echilibru a fulgilor de nea, parcurgem Pagini de enciclopedie albă.  Moleculele de apă știu ce este oxigenul, Zăpada comercială, zăpada-șampanie, Fotogenitatea fulgului de nea – mărgăritare ieșite din călimarea cu cerneală infinită a lui Slavco Almăjan, confesiuni și amintiri despre ninsori,  scrise cu o uimitoare intensitate afectivă. De altfel, ninsoarea a constiuit subiectul altor două poezii admirabile: Joacă-te clipă (în volumul Labirintul rotativ) și Poarta zăpezii (vol. Liman trei).

Slavco Almăjan este un autor ce nu poate fi citit fără o lectură prealabilă a volumelor sale şi  a cărţilor de critică de referinţă. Scriitura lui Slavco Almăjan este complexă şi, dincolo de cuvinte, abundă în semnificaţii. Necesită o lectură atentă, angajează toate facultăţile lectorului şi îl face să cântărească fiecare frază sau vers. Subiectele se acumulează, o temă derivă din alta, iar cititorul ajunge să fie atras uşor în mreaja universului literar al lui Slavco Almăjan – unul deosebit de complex, unde subiectele predilecte sunt existența, cuvântul, condiția poetului, problema comunicării, civilizația modernă, locul de obârștie ș.a. ,,Arta încifrării” poeziei îi este caracteristică lui Slavco Almăjan, poetul folosind un arsenal de laitmotive (ușa, oglinda, roata, melcul…). Ele dau originalitate discursului săi poetic și îl identifică.

În viața poetului a nins de 75 de ori. A nins lin și tandru. În Banat, zăpada a stat tăcută pe pământ, pe copaci, pe case, așteptând să fie eternizată într-o poezie ce are purtea de a ne face să savurăm, oricând ne este dor, aroma anotimpului când ne ajung din urmă amintirile, regretele și cuvintele nerostite.

Marina ANCAIȚAN

Prețul cărții: 300 dinari

La aceste preţuri se adaugă 10% TVA şi cheltuielile de expediere.

Cărţile care vă interesează le puteţi comanda la adresa:

Casa de Presă şi Editură „Libertatea”, str. Žarko Zrenjanin nr. 7, 26.000 Panciova, PA Voivodina, Republica Serbia, la tel./fax: (013) 353-401 sau (013) 346-447, respectiv prin e-mail-urile: sekretara@libertatea.rs sau redaktia@libertatea.rs

 

 

 

 

Be the first to comment on "Balada fulgului de nea"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*